Si totul a inceput asa...
Afara era intuneric...eram undeva prin Bucuresti...ceasul indica...aproape de ora 23.00...Trebuia sa ma intalnesc cu un prieten pentru a imi oferi ceva... insa ceva mai tarziu...Caut o cafenea....Unde sa pot sa stau si sa admir peisajul...in timp ce savurez o cafea...pentru a ma tine oarecum treaz...In cele din urma gasesc una...Pare a fi una in care intra doar cei care au bani multi..Masinile parcate din fata cafenelei indica asta...La fel si damele ce stau singure la masa in speranta ca vor agata poate pe cineva care sa le sprijine financiar...Scanez un pic imprejurarile...Pe scara cefenelei un batran sta infrigurat...priveste cum cei din inalta societate,imbracati la costum,insotiti la brat de dame,trec nepasatori pe langa el...ca si cum nu ar exista...ca si cum nu ar remarca ca in peisajul ala exista cineva care cere mila din priviri...Care are nevoie de ajutor...Nu arata neingrijit,dar expresia fetei lui iti indica ca cere ajutor...Parchez masina...cobor si ma indrept catre intrare...Ma opresc in fata lui si il intreb daca se simte bine?! Pentru un moment s-a blocat...nu a stiut ce sa imi raspunda...avea impresia ca ma adresez altcuiva...Dupa o pauza in care s-a uitat in jur sa se asigure ca de fapt vorbesc cu el...cu o voce timida imi raspunde ca da,se simte bine,dar ca s-ar fi putut sa fie si mai bine de atat...L-am intrebat daca doreste sa bea un ceai si a dat din cap...afirmativ....I-am propus sa ma insoteasca inauntru...Atunci a avut un moment de ezitare...Si m-a intrebat...”Unde vrei tu sa merg?Acolo inauntru?!Unde intra oamenii astia?!” I-am spus ca da,nu este nici o problema...sa ma urmeze...Am deschis usa si m-a urmat....Moment in care am dat ochii cu o chelnerita care s-a uitat un pic uimita cum batranul ma urmeaza...Inainte sa apuce sa spuna ceva,am apucat eu sa spun...
-Domnul este cu mine...!!!
Toata privirile din cafenea erau atintite fix catre el,tocmai intorsesem pe dos toate principiile multor oameni cu bani...Ceea ce imi dadea o satisfactie foarte mare...Era in centrul atentiei fara sa isi fi dat seama...Am ocupat o masa...Am comandat o cafea si un ceai...Nu intelegea ce i se intampla...
I-am spus ca astept pe cineva si ca nu m-ar deranja sa-mi tina companie si sa stau sa-i ascult povestea vietii...Imi aprind o tigara si astept...
Si incepe...sa imi povesteasca....
Aflu de la el ca a fost profesor de matematica...om cu facultate...(se vedea din felul in care vorbea)
Ca are 68 de ani...a fost casatorit...a avut o casa...o masina,un statut social bun...Sotia lui a murit intr-un accident pe o trecere de pietoni iar vinovatul a scapat fiind copilul unui politician.
Mai aflu ca are doi baieti...si ca unul dintre ei i-a vandut tot ce avea pentru a isi cumpara fericirea in grame...inclusiv casa si masina...Care acum este in inchisoare...Iar celalalt este plecat de ceva timp in Afghanistan sa lupte...si nu mai stie nimic de el...Imi spune ca nu s-a gandit niciodata ca va ajunge sa stea pe strazi si ca spera ca la batranete sa aibe un trai mai bun....Ca avea alte asteptari de la viata...
Am discutat pret de o ora si jumtatate...reusind sa parcurgem mai multe domenii,nu doar despre viata lui...
Si totusi...Asa cum este el...Asa cum il vad altii aparent...este un om de la care ai ceva de invatat...Este un om care are ceva de spus...Este un om care poate da lectii de viata multora...Si cel mai important este OM...
Mi-a spus ca s-a obisnuit cu singuratatea...ca nimeni nu îi spune o vorba buna...ca toata lumea il ocoleste...Si ca sunt singurul care a facut acest gest pentru el...
Pentru mine a fost o experienta care m-a marcat...Ceva din care am avut de invatat...
La plecare mi-a multumit...si a disparut in noapte...
Am ramas pe ganduri o buna perioada de timp...
De ce traim intr-o societate atat de bolnava?In care in loc sa ne ajutam semenii,preferam sa îi blamăm,sa le gasim o vina...pentru ceva ce ei nu au putut sa controleze?!
De ce judecati oamenii dupa aparente?!
Mi-e scarba ca respiram acelasi aer...mi-e scarba ca voi va credeti oameni...
Totusi pentru o ora jumatate v-am intors principiile pe dos ! V-am dovedit ca si un om al strazii poate sa aibe acces acolo unde aveti voi !
In schimb...tot respctul pentru tine batrane!Imi pare bine ca te-am cunoscut...
Si sper sa ne revedem...In comparatie cu altii tu chiar ai ceva de spus !
1 comentarii:
Citesc această postare la ceas de seară, când mintea noastră e deja obosită după efortul depus pe parcursul zilei, și totuși în ciuda oboselii reușesc să am o reacție ad-hoc la ceea ce citesc, aceasta experiență nu ar trebui să fie "unică" nici "singulară". Așa ceva ar trebui să trăim zi de zi, pentru a nu uita care e de fapt scopul nostru, al oamenilor, pe această lume, să ne facem viața mai frumoasă prin simpla prezență, să răspândim bunătate și compasiune în jurul nostru pentru că răul e omniprezent la fiecare pas și umbra lui "protectoare" devine tot mai tentantă. Ar trebui să ne iubim mai mult, să fim mai sinceri, mai smeriți, să ridicăm ochii spre cer și să fim recunoscători că suntem binecuvântați să mai admirăm un răsărit de soare, să fim egali și să tratăm cu egalitate și respect pe cei de lângă noi. Însă nu, unii dintre noi sunt ocupați să pună etichete, să emită judecăți ieftine de opinie bazat pe exterior înainte de a cunoaște în profunzime un aspect sau o persoană, să ridice bariere și opreliști bazate pe poziția socială, gradul de cultură, nivel intelectual, profesional și mulți alți pseudo factori. Trăim într-o societate bolnavă, sinistră de multe ori, unde oamenii judecă foarte ușor coperta unei cărți și nu iau seama la conținutul prețios. Mulți dintre noi reușesc să fie mai oameni decât cei care doar se pretind a fi oameni, tipologia de om care mai degrabă ți-ar întinde o mână ca să te afunde mai mult în loc să te ridice. Dacă nu ești validat de sistemele superficiale ale lumii moderne, ești automat tras pe linie moartă, considerat diferit, ciudat, neînțeles etc. Haina face pe om însă omul se face pe sine om? Dacă ești sărac sau nu ai avut posibilitatea în viață la un trai mai de lux, nu ai pierdut nimic, ești bogat tu cu tine și cu sufletul tău și asta ar trebui sa îți fie cărămida de bază în fața oricăror păreri negative și invidii. Ce poate fi mai frumos decât să știi că prin simplitatea ta ești deja ceea ce alții doar visează să fie însă aleg să arunce cu venin pentru a masca eșecul și frustrarea lor?
Sunt de acord cu autorul acestei postări în ceea ce privește scârba și repulsia față de societatea în care trăim, scârbă față de pseudo valorile care ne sunt impuse, de multe ori am simțit lucrurile astea pe propria piele, de multe ori mi-am dorit să nu mai fiu, pentru că nu mă puteam adapta la falsitatea celor din jur, la critica și răutatea din oameni. Mai bine singuri pe drumul nostru, în simplitate și integritate, cu sufletul pur și intact, decât alături de șerpi veninoși care vând iluzia umanității.
Trimiteți un comentariu