Ininte de a citi,te rog sa day play...O sa intelegi mai bine ce am scris eu aici...
E deja intuneric ...afara...majoritatea luminilor din casele din vecinatate deja s-au stins,linistea a pus stapanire peste acest loc...doar din cand in cand se mai aude un caine care urla,probabil de singuratate... Aceeasi liniste o gasesc si in mine acum,probabil si aceeasi singuratate...Imi aprind tigara...Trag un fum adanc in piept...Stau si reflectez asupra mea...asupra vietii mele...pentru un moment...asupra a ceea ce fac defapt in viata asta,care este locul meu in viata asta?Ce ar trebui sa fac defapt?!Sunt zeci de sentimente care ma incearca...Dau fumul afara...Se pierde pe undeva prin camera.Uitandu-ma la el cum se pierde ,ma face sa ma gandesc la esenta omului...Atatea intrebari si totusi atat de putine raspunsuri...Ca si tine cititorule,sunt doar un calator in viata asta...Nu,nu stiu unde ma indrept...Nu stiu ce imi rezerva ziua de maine,incerc doar sa ma bucur de clipele alaturi de cei dragi cat mai mult...Incerc sa ma bucur de viata...Cine sunt eu?!Nimeni de nicaieri...suna a cliseu...dar asta sunt.Vin de acolo de unde raul ma inconjoara la tot pasul,unde oamenii nu mai sunt oameni decat fizic,unde domnesc: trufia,invidia si rautatea...Unde banii sunt mai presus de orice...Unde un zambet poate fi cumparat...Cred ca se numeste realitate locul...As vrea sa fie doar un vis urat,din care sa ma trezesc...insa constat ca nu e...Nu,nu sunt perfect,am si eu defectele mele ca toti oamenii,printre ele se numara si faptul ca eu,spre deosebire de altii nu cunosc notiunea cuvantului NU.Nu am idei preconcepute,nu am idei fixe,inainte de a face ceva,incerc sa reflectez asupra acelui ceva...De cele mai multe ori fac compromisuri doar de dragul de a-i face fericiti pe cei din jurul meu...Un zambet nu are valoare estimabila pentru mine,un gand bun...ma poate face sa trec peste multe... Pentru mine bucuria vine din lucrurile marunte,restul sunt doar detalii...Uneori ne pierdem in ele,uneori punem alte aspecte mai presus si ne pierdem pe acest drum al vietii... Cred intr-o lume mai buna...poate este o cauza pierduta,insa speranta moare ultima...Ma uit la ceas...timpul pare ca sta in loc...fiecare secunda trece greu...Sunt captiv in acest univers si spatiu...mi se intampla rar asta... de cele mai multe ori cred ca timpul a trecut prea repede pe langa mine...Tigara s-a terminat si ea...Urmeaza alta...desi mereu spun ca va fi ultima...Treptat, am constatat ca adevaratul meu dusman este si va fi timpul,defapt da,viata este o cursa contra cronometru...Toata viata alergam dupa ceva...Incercam sa facem totul bine,e drept uneori mai si gresim... in incercarile noastre...Totusi...trecand prin prisma celor 22 de ani,cu bune si cu rele...nu pot sa zic decat ca sunt fericit cu ceea ce am...O prietena care ma iubeste...in felul ei...si pe care o iubesc...si o familie pe care ma pot baza...Sper sa raman acelasi mereu,indiferent de cum ma vor purta valurile vietii...Nu,nu voi deveni unul dintre ei NICIODATA!
Ma uit uneori la pozele de cand eram mic...Stii...fiecare poza are o poveste a ei...o pastram in minte si in suflet si ne amintim de ea mereu cand ne uitam la poza respectiva...Oare copilul din poza stia atunci cat de dura e realitatea?Culmea este ca mereu imi doream sa fiu mare...Acum imi doresc sa fiu iar copil,sa uit de toti si toate,sa nu mai am nici o grija...Insa timpul nu se mai poate da inapoi,raman doar cu ganduri de bine pentru viitor si...cu sperante...Iar tie cititorule,iti multumesc ca ai avut rabdare sa ma citesti,sa ma asculti,sa simti pentru o clipa ce simt si eu...intr-o seara de ianuarie...cand linistea a pus stapanire pe tot...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu