De ce aici si nu acolo?
Cititorule,ma simt dator sa iti raspund la o intrebare...De ce aici si nu acolo?
Tot ce simt...tot ce gandesc...tot ce scriu aici...putea la fel de bine sa ramana intr-un jurnal,departe de ochii lumii...stiu asta...foarte bine...insa prefer ca acest loc sa ramana refugiul meu...locul unde sa ma pot „descarca” linistit...atunci cand simt...Nu doresc sa ma afirm in vreun fel...Nu doresc in mod special sa devin cunoscut prin intermediul acestui colt de realitate...Prefer sa impart cu cei asemeni mie acest loc...Aceste franturi de ganduri si sentimente...Sunt un visator de felul meu...in acelasi timp stiu ce inseamna notiunea de realitate...insa incerc sa ma separ de ea uneori...atunci ma regasesc aici...vorbind de ea...de lucrurile ce ma inconjoara...Aici se regasesc pur si simplu aspecte si intamplari ale vietii vazute prin ochii mei...La modul subiectiv...Fara nici o regie...Sunt doar un actor in filmul vietii mele...atata tot...Incerc sa imi duc /joc rolul pana la capat,in speranta ca filmul asta...nu va capata accente de drama sau de comedie proasta...Am trecut prin destule in viata asta...pana acum...
Filmul vietii mele merge mai departe insa...Pana atunci cand actorul principal (eu) nu va mai fi si filmul vietii mele deja va fi sfarsit...cu happy end sau fara...nimeni nu va sti niciodata cand sau cum...cel putin...nu eu...
1 comentarii:
De ce aici și nu acolo?" - pentru că un jurnal rămâne rătăcit într-un sertar al timpului, schimbând doar straturi de praf și un ecou surd al unui mesaj ce și-a dorit să ajungă mai departe și să facă o diferență printre oameni.
Acest spațiu, chiar și sub anonimat, ne permite să fim noi înșine, să fim liberi, să avem curajul să vorbim liber, să nu ne simțim judecați, constrânși de bariere sociale.
Suntem deopotrivă scriitori, regizori și actori ai propriei vieți, depinde de noi cum alegem să trăim. Indiferent cum va decurge scenariul vieții noastre, comedie sau dramă, ar trebui să conteze un singur gând, acela că am încercat indiferent de rezultat, că a fost voința și libertatea noastră.
Iar mesajul evocat în această postare, pentru mine cel puțin e confirmarea clară că oamenii adevărați apar la momentul potrivit și nu doar că dau sens vieții, dau culoare și speranță că nu am trăit în zadar.
Ca să închei într-o notă pozitivă, cine spune că viața se termină după ce nu vom mai fi, dacă noi suntem creatorii propriului film?
Și mai frumos de atât, cum ar fi dacă am găsi acea persoană capabilă să transforme acest film într-un serial pentru eternitate? :)
Trimiteți un comentariu